Nivelul de trai
Omul care porneste la drumetie, omul care traieste cu intensitate modificari pe care le produce fiecare noua cucerire a erei noastre cosmice, omul incintat de frumusetile peisajului, se opreste emotionat in fata unor marturii de viata si cultura a caror obarsie ne coboara in adancurile trecutului si care ne vorbesc depre traiul si cultura stabunilor, despre modul specific de viata al neamului nostrum de-alungul veacurilor.
Facand o comparatie intre trecut si prezent, ne referim in primul rand la nivelul de trai material si cultural al populatiei care s-a schimbat mult.
Plecand de la aspectul exterior al cladirilor si gospodariilor pana la mobilierul din casa si alimentatie, oricine isi poate da seama de aceasta schimbare.
Locul vechiilor case si acareturi acoperite cu paie, cu doua incaperi despartite printr-o tinda, lipita cu lut, a fost luat azi de case din ce in ce mau frumoase, cu mai multe camere, bucatarie, baie, camara pentru alimente, pivnita in care a patruns curentul electric, gazul metan odata cu bunastarea. In locul vechiilor sobe care de multe ori afumau si a cuptoarelor din lut, astazi cei mai multi locuitori au cuptoare cu gaz, aragaz, reseu electric, fier de calcat electric in locul celui cu carbuni. Locul opaitelor, a lampilor cu petrol a fost luat de lumina electrica. Radioul, televizorul completeaza cunostintele taranului de astazi, il educa, il ridica pe scara civilizatiei.
Vechea mobila alcatuita din pat, masa, scaune si conopei (canapea din lemn) a fost astazi schimbata cu o alta noua, moderna adaptata la specificul camerei.
Casele sunt imprejmuite cu garduri, tot atat de frumoase, confectionated in fier forjat, impletitura din sarma sau prefabricate.
Acareturile dovedesc si ele o viţă noua, mai buna, mai civilizata. Grajdurile cu sura alaturi sunt mai incapatoare si tot atat de frumoase ca si locuintele. Omul de la sat duce o viata confortabila cu cea de la oras. Un singur lucru lipseste si se pierde treptat, un lucru care ne indeparteaza de ceea ce este specific romanesc, de ceea ce poporul nostru a pastrat cu sfintenie atatea secole: portul si ornarea caselor.
In casele noi, desi ornate cu multe lucruri de mana, foarte frumoase, nu mai vezi blide (farfurii de lut) pe pereti cu stergare tesute cu atata migala, icoane pictate pe sticla si pe lemn, nu mai stau pernele una peste alta ape paturi. Acestea se intalnesc numai in casele mai vechi sau in unele case ale intelectualilor, care au preluat aceste elemente specific romanesti de la tarani.
Portul de asemenea a fost parasit. Astazi taranii se imbraca cu haine confectionate de gata. Totusi in casa oricarei femei harnice gasesti iarna razboiul caracteristic in care se tese in 2, 3, 4, sau chiar mai multe ite panzeturi din in, lana si bumbac, mai putin din canepa (care altadata era mult cultivate) din care se efectueaza camasi ce se intrebuinteaza la munca campului, toale, stergare, mai nou se tes si stofe pentru imbracaminte, covoare, carpete etc. In aceasta privinta sunt vestite femeile de la Luminis, Sasa, Dolheni, Rogna.
Portul vechi format din itari largi, cioareci (pantaloni din postav gros) si haina din acelasi postav pentru iarna, camasi largi albe cu ciur sau cu cusatura romaneasca atat pentru barbati cat si pentru femei, laibar (vesta neagra din postav pentru barbate si matase pentru femei cusute cu fir si impodobite cu paiete si margele), precum si gube din lana mitoasa pentru iarna care se mai pastreaza numai in satele de deal: Sasa, Maleni, Luminis.
O problema destul de importanta si in zilele noastre o constitutie alimentatia, care in trecut a secerat multe vieti omenesti si mai ales de-ale copiilor datorita subnutritiei.
Stim ca in zilele noastre lucrurile sau mai schimbat, de unde in trecut pasarile si produsele lor – ouale, constituia un porodus de vanzare, azi taranul le are in alimentatia zilnica, de asemenea zaharul care era un produs de lux. Azi magazinele sunt destul de aprovizionate cu fel de fel, care stau la indemana fiecarui om. Gospodariile se intrec in prepararea diverselor feluri de mancare, retete de prajituri, dar traditionale. Pentru aceste tinuturi au mai ramas totusi: placinta creata, atat de fin preparata mai ales de femeile din Luminis; sarmale specifice tuturor satelor si tuica, cu care te intimpina orice buna gospdina din comuna Ileanda.
Vizitatorii care vin in aceasta zona nu trebuie sa plece fara a gusta aceste preparate culinare.